Nothing to kill...

- E mai frumos prin surprindere, nu? zambesc, lasand-o jos.

-Da superb.spun scotand limba la el.

- Mda. privesc inainte, oftand. Acum sa vedem daca tin minte ceva.. adaug incepandsa merg.

Il urmez strambandu-ma in spatele lui ca un copil mic.

Continui sa merg pana ajungem in fata a o multime de scari.
- E aici! spun luand-o de mana si incepand sa alerg, urcand fiecare scara pana ajungem langa templu.

Zambesc urmandu-l indeaproape fericita ca gasise acel loc.

Ii dau drumul la mana, inspirand adanc. Schitez un zambet, uitandu-ma prin jur, ca sa fiu sigur ca nu s-a schimbat locul.

-Este la fel.spun zambind privind in jur.Aici veneam atat de des.

- Daa.. spun apropiindu-ma de un colt. Aici ai cazut tu si ai inceput sa plangi strigand dupa mine. rad.

-Heyy erai singurul care stia unde sa ma gaseasca tot timpul.Si aici veneam tot timpul cand eram suparata.

- Asa e.. cat ne-au mai cautat parintii..pentru ca adormeam des aici. scot limba.

-Era asa de bine sa dormim aici.

- Normal ca tu te ghemuiai pe mine si dupa aveam o saptamana de durere de oase. spun ironic.

-Lasa ca ai scapat dupa ce am plecat.spun scotand limba la el.

- Mda.. cati ani au trecut de atunci? 10? sau mai mult? rad.

-Da 10..dar imi lipseau serile alea.

- Mda.. si mie. oftez incet, explorand locul cu privirea.

-Ma bucur ca am mai venit odata aici.spun schitand un zambet asezandu-ma pe iarba moale.

- Ehh... si inca o data aplauze pentru mine. spun indicandu-ma cu ambele maini.

Incep sa rad lasandu-ma pe spate.
-Da felicitarile mele.spun scotand limba la el ridicandu-ma in coate.

Ma asez ceva langa ea, privind cerul.

Ma las din nou pe spate zambind privind cerul.

Apusul isi facea incetul cu incetul aparitia. Am zambit usor, stramband din nas.

Am oftat incet vazand apusul.Mi-am inchis ochii concentrandu-ma pe ceva anume.

M-am asezat turceste, inchizand ochii, simtind adierea vantului.